Rothenburg, cel mai german oraș al lui Moș Crăciun

Nu știu cum sunteți voi, dacă atunci când ziceți Crăciun vă gândiți la o căsuță stil colonial, acoperită cu zăpadă proaspătă, cu ferestre luminate și un brad care clipocește la geam din toate luminițele aurii, pe coloană sonoră de White Christmas, dar mie (deși n-am scăpare nici eu de clișeul aceasta, pe toți ne bântuie fantoma lui Bing Crosby), imi e mai apropiat un alt stereotip - orășelul gotic medieval, cu stele moraviene in geam, cu ghirlande de brad la pervaz, cu vin fiert, turtă dulce si cu Kling Glöckchen. Pardon, poate ceva mai puțin goth, hai să zicem mai bine Stille Nacht.

Rothenburg ob der Tauber, adică Burgul roșu de pe râul Tauber, e un orășel medieval tipic nemțesc. Atât de tipic, încât naționalismul pasionat nazist l-a declarat "cel mai german dintre orașele germane" și l-a transformat în anii '30 în loc de pelerinaj pentru a vedea valorile tradiționale ale familiei și societății germane. Atât de drag a fost Rothenburg propagandei naziste, încât au încartiruit acolo trupe pentru protejarea personificării orașului tradițional german... lucru care era cât pe ce să ducă la raderea lui de pe fața pământului, deoarece americanii au început să-l bombardeze cu spor. Din fericire, și ei cunoșteau importanța istorică și arhitecturală a Rothenburgului, așa că s-a ajuns la un compromis, iar nemții au predat orașul, cu condiția să nu fie distrus cu totul. Iar vechiul burg a supraviețuit, iar acum mai are puțin și bate mia de ani. 

Desigur, Rothenburg de pe Tauber nu este singurul oraș medieval german autentic. În Bavaria și Baden-Württemberg le vezi la tot pasul, mai ales pe "Traseul Romantic" al castelelor și burgurilor medievale. Regensburg, Nördlingen, Freiburg, Monschau, Wernigerode și chiar Nürnberg sunt doar câteva dintre cele mai populare exemple. Ceea ce face Rothenburgul deosebit de altele este faptul că aici este orașul lui Moș Crăciun. Tot anul.

Käthe Wohlfahrt a început în anii 60 producția decorațiunilor tradiționale de Crăciun (inclusiv a cutiuțelor muzicale, de la care a plecat de fapt toată povestea, ca urmare a fascinației ofițerilor americani de la baza din Stuttgart pentru aceste obiecte tradiționale saxone). De atunci, numele Käthe Wohlfahrt a devenit sinonim cu atmosfera clasic germană de Crăciun. Atelierele sale produc zeci de mii de decorațiuni pe care le comercializează în mai multe orașe din Germania.

Rothenburg, unde este de aproape 50 de ani baza acestor ateliere ale lui Moș Crăciun, are chiar și un muzeu-magazin tematic, deschis tot timpul anului. Fie Paște, fie caniculă, muzeul Crăciunului își păstrează atmosfera feerică din poveștile lui Andersen sau lui ETA Hoffman. De altfel, apropo de acesta din urmă, unul dintre cele mai reprezentative obiecte ale atelierelor Käthe Wohlfahrt este spărgătorul de nuci tradițional, în formă de soldățel de lemn, care se găsește în toate dimensiunile si variantele.

Farmecul acestor decorațiuni este că sunt făcute după inspirația și modelele clasice, din materiale calde: lemn, pânză, tablă și sfori, evitând cât de mult plasticul și culorile țipătoare. Ceea ce face imposibil să intri într-un magazin Käthe Wohlfahrt și să nu te năpădească imediat amintirile din copilărie ale fascinației față de apropierea Crăciunului: cutiuțele muzicale se rotesc, globurile de sticlă sclipesc, un ursuleț mecanic bate din talgere, undeva sună un clopoțel, o balerină se învârtește într-un picior pe dansul Zânei Prunelor Confiate și ai jura că un soldățel de plumb s-a tras mai aproape ca să o vadă.  

Desigur, în piața din fața primăriei (și în alte cotloane pitorești) are loc în decembrie un frumos (dar micuț) tărg de Crăciun (Christkindlesmarkt), cu vin fiert (Glühwein), turtă dulce (varianta franconă, Lebkuchen, care vine și ea, tradițional, în cutii din tablă decorate tipic), cârnați de tot soiul, supă de brânză (ce invenție delicioasă!), pâine cu untură (Schmalzbrot), Stollen (un fel de cozonac cu fructe confiate) și munți de bulgări de zăpadă (Schneebälle, un desert tipic zonei și mai ales orașului).

În ciuda hoardelor de turiști care se plimbă prin oraș ca printr-un mare muzeu medieval de Crăciun, e destul de ușor să uiți prima impresie, de butaforie perfect regizată, și să pleci de-a binelea din secolul ăsta. E suficient să părăsești zona pieței principale și a satului lui Moș Crăciun, să intri într-o Weinstube (cramă) care parcă a încremenit în secolul 17, să te plimbi pe zidul medieval de vreo 600 de ani vechime, să treci pe lângă cea mai veche casă din oraș (1270) sau pe lângă cea a fierarului (1469), unde s-au potcovit caii până acum câteva zeci de ani.

Iar dacă într-o seară - nu prea târziu, că în Bavaria oamenii sunt osteniți și totul se închide devreme - te plimbi prin ceața de decembrie și auzi din când în când pinteni zornăind pe piatra cubică, ba chiar ți se pare că vezi în depărtare o pelerină fluturândă, o siluetă cu o halebardă pe umăr și un felinar în mână, nu e vreo fantomă de demult, ci paznicul de noapte, care încă își face rondul. 

Noi l-am văzut și de Crăciun, și de Paști (când tot orașul e decorat cu ghirlande din brad și ouă colorate), și de jos, și de sus, din turnul primăriei. Ne-a plăcut acolo, am mai merge încă o dată, când au și zăpadă.

Intră în galerie (aici) sau vezi mai jos mult mai multe fotografii din Rothenburg ob der Tauber.