Bisericuța Păgânilor de la Râșnov

Ultima oară când fuseserăm prin Râșnov, adică în 2012, încercaserăm (fără succes) să ajungem  la Bisericuța Păgânilor.

Era ultima zi de Ghost Festival, văzuserăm și cetatea, și peștera, și parcul, eram primari pe Foursquare la toate cârciumile din centru și nu știam ce să mai facem. Un nume precum ”Bisericuța Păgânilor” e prea sonor să nu atragă atenția, încât, mai entuziasmați decât ar fi fost probabil cazul, am pornit-o în căutarea ei, luând traseul cel mai lung, cel care pornește pe drumul forestier din sudul Râșnovului, de lângă Biserica Veche Românească (1384) din cartierul Dobrice, cel mai vechi cartier din Râșnov, a cărui etimologie duce până la despotatul bulgăresc al Dobrogei, unde acum vreo 700 de ani oierii râșnoveni ajungeau sa ierneze cu turmele, reîntorcându-se la munte vara. (Nu am fi făcut paranteza asta dacă nu am fi găsit prin pădure, cam pe la Poiana de sub padină, un mic monument în memoria celor din cartierul Dobrice; ne-a intrigat numele, așa că am cercetat). 

Spre Biserica Păgânilor, 1 oră jumate, bandă albastră, zicea marcajul din oraș. Ne-am prins destul de repede că am ratat un marcaj când, tot urmând noi liniștiți drumul forestier, ne-am dat seama că nu văzuserăm absolut nici o dungă albastră. Înjurând că am pierdut vremea, ne-am întors, am găsit poteca pe care ar fi trebuit să o luăm, cu marcajul cam pitit, dar, cum era târziu și trebuia să ajungem la festival, am hotărât să o luăm pe scurtătură. Adică să sărim mișelește în mașină, să ocolim pe șosea până la cetate, mai exact vizavi de ea, la Peștera Valea Cetății, și să o luăm pe traseul din spatele peșterii.

Traseu care iarăși nu era marcat, și un binevoitor ne-a sugerat să urmăm o potecă vreo 200 de metri, sa facem stânga la copacul nuștiucare, să ne învârtim de trei ori într-un picior și să ne dăm peste cap o dată și am fi găsit marcajul. Evident, nu l-am găsit. L-am pus pe lista "poate la anu'... " și am renunțat.

Trei ani mai târziu, iarăși la un festival de muzică la Râșnov, eram cap compas spre bisericuță. Am ales același traseu, de la biserica veche, și de data asta n-am mai ratat marcajul (decât la întoarcere, unde ne-am trezit în același loc din care ne întorseserăm acum trei ani, crezând că rătăciserăm drumul - punctat și nemarcat mai jos). În apărarea noastră, nu suntem chiar niște pantofari pedinafariști, marcajele alea sunt chiar amatoricește puse.

În orice caz, dacă vreți traseul (e bun de o plimbare de trei ore sau de offroad cu bicicleta), e cel de mai jos și îl găsiți aici.

Bineînțeles, Bisericuța Păgânilor nu are nici urmă de biserică ori de vreun însemn și este doar un ansamblu de pietre mari și rotunjite, care răsar destul de neașteptat în pădure.  Legendele zic că  a fost acolo un templu păgân (probabil un altar barbar) -  de altfel i se mai zice Templul Idolilor (Der Götzentempel, ca toponim german).  

Într-adevăr, se remarcă in fața ansamblului o piatră mai lătăreață care se poate să fi servit un rol în sacrificii. Se vede și o urmă neagră de foc, semn că cineva încă mai vine acolo să pomenească sau să invoce ceva, și ne-am amuzat să găsim pe ea și o urmă ca de talpă (numărul 37), întrebându-ne cum de n-o marketează nimeni drept talpa babei Dochia sau măcar a lui Adam.

bisericuta-paganilor-1.jpg

O altă poveste zice că niște turci, zburătăciți în urma unui atac nereușit asupra cetății Rășnov, s-au refugiat în pădure, găsindu-și adăpost temporar într-o peșteră (a Râșnoavei?) și făcându-și altar la Bisericuța Păgânilor. 

Ceea ce însă am ratat și de data asta, neștiind atunci de existența ei, a fost o ”piatră scrisă” (menționată în două-trei bloguri, fără multe detalii) din apropierea bisericuței, pe care se pare că sunt totuși niște inscripții tip rune. 

La 50 de metri de bisericuță se găsește o altă stâncă, numită modern Belvedere, care oferă o priveliște neașteptată deasupra pădurii spre culmile Bucegi și Postăvaru. Recunoaștem că priveliștea de acolo a meritat drumul, mai mult decât ansamblul ermetic de pietre al "bisericuței". De altfel părea să fie un loc vizitat și pe timpul nopții - am văzut o vatră de foc și, evident, ceva mâzgălituri ”criptice” pe bolovan.

Dacă ați găsit voi ”piatra scrisă”, trimiteți-ne și nouă o poză, să știm dacă merită să mergem și a treia oară acolo...

Foto, ca de obicei, în galerie: